Încă de când am știut răspunde la întrebarea: „Ce vrei sa te faci când vei fi mare?” alegeam să devin medic. Deși traseul a fost mai sinuos, inițial am studiat pianul, la Liceul de Artă, ulterior mă gândeam că mi-ar plăcea să lucrez cu copiii și am ales să urmez clasele gimnaziale la Liceul Pedagogic, apoi mi-am dorit să fiu elevă a unui liceu de elită, unde deși nu știam exact ce presupune profilul respectiv am ales să termin Informatică.
Târziu, in clasa a 12-a am avut o „revelație”, într-o oră de matematică: „Nu mă văd făcând altceva. Visul meu e să devin medic.” M-am pregătit, am dat admiterea și am intrat. Au urmat anii de studiu. Ani mulți, nu tocmai ușori, dar fascinanți.
Sunt medic psihiatru pentru copii și adolescenți. Pentru a-mi desăvârși pregătirea în această specialitate m-am format în psihoterapie individuală și familială.
Îmi place să mă declar „doctor de suflete”. Ador să petrec timpul în preajma copiilor, să fiu receptivă la nevoile lor. Încerc să-mi păstrez neutralitatea dar deseori înclin să susțin mai mult copiii. Fiecare vârstă are farmecul și încercările ei.
Mă ghidează principiile „Nu există copii răi”, „Din fiecare experiență avem de învățat atât noi, adulții, cât și copiii”. Recomandările mele preferate pentru aparținătorii copiilor sunt: „Asigurarea unui mediu calm, sportiv, securizant, cu reguli clare, consecvente. Încurajarea comportamentelor dorite prin apreciere, laudă.”